drumul oraselor medievale

Călătorii pe Ruta localităților medievale din Moldova

Puțini dintre locuitorii țării știu despre existența în trecut a unui „Drum mare moldovenesc” pe care mergeau comercianții din Europa spre Asia și invers. Și mai puțini străini care ne vizitează cunosc acest lucru. În primele nouă luni ale anului 2015, ne-au vizitat țara peste două milioane de străini care, conform sondajelor, ajung oriunde în Moldova, fie că vin la rude, prieteni şi parteneri, fie la tratament sanatorial.

Viorel MIRON

Şi doar un mic număr dintre aceștia comunică cu un ghid care poate să le vorbească ceva despre această țară. Să le spună altceva decât cuvinte generale despre o localitate sau o atracție turistică, altceva decât mămăligă și… aproape inevitabil – politică. Iar de prezentat avem destule – una dintre atracții este și Ruta localităților medievale în Moldova, care reconstituie Marele drum comercial moldovenesc. Acesta include principalele orașe medievale dintre Nistru și Prut și le conectează la destinații regionale cum sunt Lvovul, Cracovia spre nord sau Marea Neagră și Caucazul la sud. Sumar, aceste destinații au un potențial enorm de absorbție a turiștilor veniți din toată lumea, care sunt interesați ca într-o călătorie să viziteze câteva țări. Iar această conjunctură este foarte favorabilă Moldovei, o țară mică, deschisă oaspeților și cu o mobilitate excepțională a populației (circa 5 milioane de ieșiri anuale peste hotare, iar fiecare a doua familie are un automobil). Dar și cu o neglijență de invidiat a autorităților, care lasă atracțiile țării în totalitate nemarcate, ceea ce face călătoriile prin Moldova adevărate descoperiri pentru oricine, chiar și pentru propriii cetățeni. Spre exemplu, Drumul vinului sau Ruta localităților medievale. Iar prezentarea valorilor Moldovei reprezintă o nevoie stringentă pentru revigorarea industriei ospitalității. Să luăm ca exemplu doar o singură destinație pe Ruta localităților medievale – Lăpușna, care are povestea sa.

Lăpușna a existat ca târg cu rol însemnat în viața economică a țării în secolul al XV-lea încă înainte de urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare. Despre aceasta mărturisesc categoric câteva documente. Este menţionat documentar pentru prima dată în 25 august 1454 de către Petru Aron Voievod, iar într-un alt document de la 29 iunie 1456 acest voievod îndeplinește o rugăminte a tatălui său, Alexandru cel Bun, referitor la taxele vamale din Lăpușna.

Și Domnul Țării Moldovei, Ștefan cel Mare, a semnat documente referitor la Lăpușna (la 3 iulie 1460, când reînnoieşte vechiul privilegiu al liovenilor, si de la 1 aprilie 1470 referitor la comerțul Mănăstirii Neamțului cu „Chilia, bălțile si Cetatea Albă sau de la Nistru”). La 9 ianuarie 1489 într-un suret de pe o hotarnică de la Ştefan cel Mare a satului Petricani, localitatea Lăpuşna este menţionată pentru prima dată ca târg. O înflorire remarcabilă a avut târgul Lăpuşna în domniile lui Petru Rareș (1527-1538; 1541-1546). Astfel, în 1545, volumul comerțului Lăpușnei cu orașul transilvănean Brașov era cu mult mai mare decât cu orice alt oraș din stânga Prutului (Hotinul, Reni).

Sub domnia lui Alexandru Lăpuşneanu (1552-1561; 1564-1568), importanța Lăpușnei ca centru meșteșugăresc și comercial a continuat să crească. Ca rezultat, a urmat extinderea teritorială a târgului, menționată la 1591 ca „Slobodzia Ciacărloi” (Ciacârului). Precum se știe, apariția unor așezări în imediata apropiere de altă localitate, numite „slobozii”, în care se așezau cu traiul și desfășurau activități strâns legate de necesitățile târgului (în cazul nostru, ale Lăpușnei) oameni din toate părțile ținutului, ale țării, dar și străini, care se bucurau de scutiri fiscale.

Ca târg, Lăpuşna se asemăna în privinţa structurilor administrative cu alte centre urbane ale Ţării Moldovei din această epocă. Într-un zapis întocmit aproximativ prin anii 1595-1600, ne apar şoltuzul şi cei 12 pârgari ai târgului (conducătorul urbei şi consilierii săi), pe care îi întâlnim şi în alte oraşe. Prezenţa acestora la Lăpuşna este atestată și la 5 octombrie 1609, când „Ioan Blehan şoltuzul cu cei 12 pârgari din târgul Lăpușnei” mediază o vânzare-cumpărare în satul Costești.

Dovada importanţei târgului Lăpuşna apare constant în cărţile tipărite în Europa sau pe hărţile epocii, în variante ortografice precum Lapuszna sau Lapuczna. Astfel, în secolul al XVI-lea pe harta Moldovei ediţia anului 1595 a Chorografiei Moldovei a lui Georg Recherstorffer, Lăpuşna apare la fel ca si oraşul Huşi reprezentată prin două turnuri. În 1694, Constantin Duca dăruieşte moşia şi vatra târgului Lăpuşna mănăstirii ieşene Sf. Ioan Zlatoust, care primea, spre sfârşitul veacului al XVIII-lea, şi venitul mortasipiei (taxa pe mărfurile comercializate şi pe animalele vândute sau tăiate la iarmaroace), „după condică”, din acelaşi târg. Se pare însă că nu toată moşia târgului Lăpușna a fost dăruită de domnie, întrucât, la 20 iulie 1742, se dădea o poruncă pentru strângerea dijmei de pe moşiile domneşti, între care este amintită şi Lăpuşna.

Potrivit mărturiilor documentare, Lăpușna era o aşezare destul de cuprinzătoare, cu toate proprietățile și atribuțiile caracteristice unui târg medieval: cu ulițe, între care Ulița din deal, cu mahalale ca cea Evreiască, cu locuri bine identificate, precum Bărbieria, cu dughene, magazii și beciuri, cu bresle de negustori și meseriași, cu biserică și slujitori ai cultului religios, ca protopopul ot Lăpușna (1735) etc.

Pe la 1772-1773, târgul Lăpușna aparținea proprietarului Lupul Hâncul, una dintre rudele vestitului Mihalcea Hâncu. La 30 ianuarie 1735, Constantin Mavrocordat întăreşte episcopului de Huşi stăpânirea asupra trei dughene la Chişinău, dar în egală măsură, şi asupra unei pivniţe din târgul Lăpuşnei, mărturie a unor elemente de viaţă urbană înfloritoare.

În „Poema polonă”, cronicarul Miron Costin precizează că în ţinutul Lăpuşna se aflau orașul Lăpuşna şi orăşelul Chişinău.

Spre sfârşitul secolului al XVII-lea, târgul Lăpuşnei încă mai era văzut de călătorii străini pe aceste meleaguri drept unul dintre „oraşele cele mai însemnate ale ţării”, precum secretarul marchizului de Nointel la ambasada din Constantinopol, cunoscut sub numele de la Croix, care, referindu-se prin anul 1676 la provinciile Moldova şi Valahia, arăta despre Lăpuşna (Lepourma) că „este locul de adunare al trupelor otomane când merg la război contra moscoviţilor sau cazacilor”.

În timpul Moldovei feudale, Lăpușna era unul din cele mai însemnate puncte vamale ale statului. Vama de la Lăpușna era de același rang cu vama de la Iași, „ba poate mai importantă” după cum scrie academicianul moldovean Andrei Eșanu „deoarece aici erau plătite de către negustori și sumele pentru vama de la Cetatea Albă și de la Tighina, în cazul în care caravanele negustorești urmându-și calea (de exemplu, spre Constantinopol) nu treceau prin aceste din urmă centre vamale”.

După constituirea Ţării Moldovei şi extinderea sa teritorială până la Nistru şi Marea Neagră către începutul secolului al XV-lea, creşte rolul căii comerciale numite „drumul moldovenesc” pe care era situată vama de la Lăpuşna. Aici se intersectau importante drumuri comerciale interne şi internaţionale, care veneau din centrul Europei prin Transilvania şi duceau spre Marea Neagră şi Crimeea, precum şi cel care venea din Polonia şi ducea spre porturile de la Dunăre, Marea Neagră şi spre Constantinopol. Acest drum se ramifica la Lăpuşna, ducând spre Hanatul Crimeii, Cetatea Albă şi Constantinopol.

Proiectul UE transfrontalier „Reabilitarea Curții Domnești Lăpușna pentru vizite turistice (HistoryTour)” conectează parteneri din Moldova, România și Ucraina pentru a promova noi destinaţii pe harta turistică a regiunii. 

Sursa:

http://www.eco.md/index.php/economie/actualitate/item/4111-c%C4%83l%C4%83torii-pe-ruta-localit%C4%83%C8%9Bilor-medievale-din-moldova

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *